CUVÂNT DE SĂRBĂTOARE

1 Decembrie 2018

Nu se poate înţelege „Colegiul Naţional Grigore Moisil Urziceni" altfel decât legat de finalitatea sa - formarea. Astfel, „adevărul" şcolii se relevă doar când ea şi-a terminat misiunea, când individul deja format o părăseşte. Aceasta implică două tipuri de bagaje pe care fostul învăţăcel trebuie să le deţină: cel al informaţiei acumulate şi, poate mult mai important, cel al personalităţii. Fiecare şcoală îşi lasă amprenta asupra celui ce o va părăsi. Cei mai mulţi dintre cei ce părăsesc şcoala ajung la destinaţia pe care singuri şi-au propus-o.

Din această perspectivă, în cadrul Colegiului Naţional Grigore Moisil din Urziceni există două tipuri de şcoală, traduse în mod simplu prin modelul instituţional şi, alături de el, unul informal.

Astăzi se desfăşoară la noi un al treilea model de şcoală, cel sentimental. Evenimentul de a sărbatori şcoala, ne dă sentimentul împlinirii unei misiuni complexe, aceea de a sărbători oamenii care aici s-au format ca personalităţi, aici şi-au găsit drumul în viaţă, de această şcoală şi-au legat visele, unele împlinite, altele rămase la stadiul de speranţe, aşa cum apar în cea mai frumoasă perioadă a vieţii: adolescenţa.

90 de ani de şcoală liceală în  Urziceni înseamnă în acelaşi timp a sărbători oamenii care şi-au dedicat viaţa şi visele lor formării altor oameni, altor personalităţi; a-i sărbători pe aceia pentru care ţelurile au coincis cu prelucrarea unor idei, a unor gânduri, cu a dărui o părticică din sufletul, cunoştinţele, experienţa de viaţă altora; a-i sărbători pe aceia care şi-au ales complexa menire de a fi dascăli.

Un dascăl nu îmbătrâneşte niciodată. El trăieşte prin fiecare nouă generaţie o altă tinereţe, o altă adolescenţă. Probabil, acest sentiment a fost sădit în sufletul foştilor elevi ai Liceului, deveniţi profesori. Tradiţia se transmite şi astăzi. Astfel salutăm prezenţa printre noi a foştilor elevi ai Liceului, pentru care ziua de astăzi are o dublă semnificaţie: aceea de a-şi sărbători şcoala în care au învaţat şi care le-a fost un început de drum şi cea de a-şi sărbători şcoala unde împart cunoştinţe şi conştiinţe.

Salutăm prezenţa printre noi a celor fără de care şcoala nu ar fi existat şi astăzi nu am fi avut ce sărbători: a primelor generaţii de elevi şi a dascălilor lor. Pentru cei mai mulţi dintre ei şcoala a însemnat şi înseamnă “o viaţă”, cu bucuriile, tristeţile, împlinirile şi dezamăgirile ei. Despre multe dintre ele am aflat şi noi, fie că ne-au fost împărtăşite, fie că le-am citit în “cartea şcolii”. Există această carte a gândurilor pe care fiecare dintre dumneavoastră le-aţi înscris pe răbojul timpului.

Noi, cei de astăzi, elevi şi profesori, privind în urma celor 90 de ani, realizăm în fiecare zi cât de grea este misiunea ce ne-aţi lăsat-o. Tradiţia “Şcolii Model” pe care aţi creat-o şi impus-o, oră după oră, zi după zi, an după an, ne obligă şi implică eforturi susţinute la a o păstra şi a-i adapta nivelul la cerinţele complexe ale educaţiei de astăzi. Vă mulţumim şi vă asigurăm că vom preda, la rândul nostru, ştafeta aşa cum se cuvine.

Gândul ne poartă astăzi şi către cei care au trăit “viaţa şcolii” şi participă alături de noi la această sărbătoare, nu prin prezenţa lor fizică, ci prin ceea ce ne-au lăsat când au plecat dintre noi. Pentru ei, care ne privesc de undeva din galeria spiritelor, să păstrăm un moment de reculegere.

În memoria celor 90 de ani de “şcoală” şi “carte”, în memoria celor mai frumoase vise şi speranţe,   să ne aducem aminte în fiecare zi că şi la 100 de ani şi la 1000 de ani, undeva, aici,  un loc s-a numit şi se va numi “şcoală”, iar  de fiecare dată aici se vor trăi vise, speranţe, se vor împlini şi împleti gânduri şi vor veni şi alte sărbători, care vor retrăi aceste momente.